
Am ales să scriu acest articol pentru a va prezenta o serie de surprize neplăcute generate de piaţa imobiliară actuală şi influenţa acestora în procesul de tranzacţionare imobiliară. Nu ştiu cum se face că, deşi întotdeauna încerc să acord atenţie întamplărilor bune din viata mea, scriu în mod deosebit despre cele care ma deranjează, despre nedreptăţi, despre incapacitate, despre mândrie și prostie de cele mai multe ori inseparabile, dar si despre modul în care toate acestea afectează brandul comerciantului si comportamentul consumatorului.
Cu putin timp în urmă am fost parte a unei tranzacţii imobiliare şi pentru că această experienţă rămăsese relativ proaspătă pentru mine, am fost rugat de o prietenă să îi dau o mână de ajutor pentru a achiziţiona un apartament. În numai câţiva ani petrecuti in strainatatetimp in care nu am activat ca agent imobiliar in Romania( in strainatate da) am găsit multe lucruri schimbate şi din păcate, nu în bine. Colaborarea cu o agenţie am perceput-o ca pe relaţia dintre putere și opoziție în procesul de adoptare a modificărilor codului penal. Categoric că nu pot generaliza. Nu pot spune acelaşi lucru despre toate agenţiile, fiindcă mai sunt şi agenţii pe care nu le-am contactat încă, dar tendinţele pieţei m-au înspăimântat. Îndrăznesc să spun tendinţe pentru că eu numai peste astfel de exemple dăunătoare am dat până acum, încercând să îmi ajut prietena.
Multe dintre agenţiile imobiliare sunt firme mici care nu investesc într-un departament de marketing şi nici măcar într-un angajat cu studii în acest domeniu, funcţionând după principiul: „Ne descurcăm şi fără”. Important este să iasă banul, repede şi prin orice metode. Din acest motiv, în calitate de client, te poţi simţi în orice alt fel decât bine, atunci când lucrezi cu unele agenţii. Scriu acest articol şi cu speranţa că poate patronii unor astfel de agenţii vor citi, vor înţelege perspectiva clientului, vor analiza şi poate chiar vor întreprinde acţiuni pentru a îmbunătăţi relaţia cu clienţii.
Sa trecem direct la subiect! Primul lucru pe care îl faci când îţi cauţi un apartament este să culegi informaţii de pe internet, mai exact, de pe site-urile dedicate tranzacţiilor imobiliare. Acolo vei rămâne surprins de modalitatea agenţiilor, prin care acestea doresc să capteze interesul clienţilor. Nu te aştepta nicio clipă că ceea ce vezi postat să fie şi adevărat. La ce ar trebui să acorzi atenţie, când intenţionezi să achiziţionezi un apartament prin intermediul unei agenţii imobiliare?
1. Atenţie la anul în care a fost construit imobilul!
Agenţii imobiliari ştiu de exemplu că astăzi, cumpărătorii preferă, in limita posibilitatilor, apartamentele construite după anul 1977 (după cutremur). De aceea, orice bloc construit în anul 1976 sau 1977, va fi postat pe pagina de internet a agenţiei sau pe pagina publicitară ca fiind din 1978 sau chiar 1979. Astfel tu, în calitate de cumpărător te bucuri că imobilul nu a prins cutremurul din 1977 şi le dai un telefon în vederea stabilirii unei vizionări. Există varianta să nu îţi treacă prin cap că anul ar putea fi altul decât cel menţionat, să îi crezi pe cuvânt şi să cumperi apartamentul. Dacă nu insişti, nu prea ai de unde să afli exact, fiindcă în contractul de proprietate deţinut de vânzător şi de asemenea în cadastru, nu este menţionat acest an. Există şi situaţii, destul de rare, în care se menţionează data construirii în contract. Ai însă posibilitatea de afla acest an de la administraţia blocului care ar trebui să deţină o carte tehnică a imobilului, de la primărie, sau de la ICVL.
Să ne imaginăm că, în calitate de cumpărător, insişti să afli anul în care a fost construit imobilul şi spui agentului că vei lua legătura cu administraţia blocului. Agentul observă că vrei musai să ştii cu precizie anul de construire, moment în care acesta îţi comunică că va lua legătura cu proprietarul, urmând să revină la tine şi să confirme anul în care a fost construit imobilul. Uneori se poate merge până în punctul în care de comun acord, agentul şi proprietarul merg la risc pe varianta 1979. Dacă planul li se dă peste cap, atunci îţi spun că a fost o greşeală şi că angajatul angentiei care a postat anunţul pe internet este nou… nu se pricepe…etc., sau că proprietarul i-a dat greşit această dată fiindcă aşa îi spusese grădinarul blocului pe care l-a crezut. Ca fapt divers, aceste anunţuri sunt postate pe internet chiar de către agentul care se ocupă de tranzacţie, nu de alţi angajaţi, dar acestea sunt amănunte care nu mai contează. Deci, atenţie la anul în care a fost construit imobilul.
2. Atenţie la suprafaţă!
Dacă apartamentul este confort 2, atunci agenţiile trec în locul suprafeţei utile pe cea construită ca să pară mai mare. Fireşte că în dreptul rubricii destinate confortului, nu va fi completat nimic, pentru că speranţa că vor întâlni un prost care să cumpere un apartament confort 2 la preţ de confort 1 este de multe ori îndeplinită. Nu vei mai găsi apartamente unde agentul să spună omului franc: Omule, e confort 2!
Nu, din punctul lor de vedere în România nu mai există apartamente confort 2 sau 3!… Dintr-o mânuire de cifre, numită ulterior o greşeală, totul poate deveni confort 1. La aceste apartamente (confort 2) lipsesc de obicei şi fotografiile pentru că ţi-ai putea da seama (dacă eşti puţin cunoscător) că este un apartament confort 2, identificând câteva caracteristici: balconul este foarte îngust şi de obicei totul în casă este strâmb. Praguri, cada de la baie toate sunt puse parcă prin alunecare. Fereastra de la bucătărie (dacă există) este de asemenea îngustă. La baie e o ferestruică mică (dacă este), atât cât să îţi iasă capul pe fereastră fără să ai însă certitudinea că îl mai poţi trage înapoi. În tabelul de mai jos se precizează care sunt valorile suprafeţelor (exprimate în metri pătraţi) care determină încadrarea unui apartament la un anumit grad de confort. Clasificarea a fost făcută în Decretul-Lege nr. 61 din 7 februarie 1990.

La calculul suprafeţei utile se iau în considerare toate încăperile (camere, baie, bucătărie, holuri, cămări, debarale) mai puţin suprafaţa balconului, boxa, beciul sau podul. Nu se include grosimea pereţilor exteriori sau interiori.
3. Atenţie dacă proprietarul include sau nu mobila în preţul de vânzare!
Sigur că şi aici agentul are o variantă. Îţi spune preţul fix al apartamentului şi apoi menţionează: „Apartamentul se poate vinde mobilat sau nemobilat” fără să menţioneze însă dacă în preţul de vânzare este sau nu inclus şi mobilierul. Alt motiv pentru care ai putea să dai un telefon agentului şi să întrebi. Eu am ales să las un mesaj agentului pe pagina de publicitate unde postase anunţul şi acesta mi-a răspuns că dacă doresc să aflu mai multe să îl sun. Urma să îmi spună că dacă doresc şi mobilierul preţul se ridică la… o anumită sumă. Cu cât suma de vânzare a apartamentului este mai mare cu atât comisionul agenţiei este mai mare deci interesul agentului este să ţină preţul sus, dar în acelaşi timp, are şi interesul să vândă.
4. Atenţie la contractul de vizionare!
Când te întâlneşti cu un agent imobiliar care îşi face meseria într-un mod profesionist, în momentul în care vei semna contractul de vizionare vei primi şi tu o copie şi eventual o carte de vizită a agentului. Am întâlnit însă o „agentă” care, cu toate ca suntem colegi de bransa si mi-ar fi placut sa aud alt raspuns, mi-a spus: „Eeeee, de unde să vă mai dau şi dumneavoastră o copie, noi suntem o agenţie mare, dacă am da la fiecare câte o copie, unde am ajunge?” Depăşită de situaţie şi fără dorinţa de a rupe contractul şi a pleca acasă, am făcut o fotografie după contractul semnat. Nu semnaţi niciodată un contract fără să aveţi o copie a acestuia! În acest mod am ştiut cel puţin cum se numea agenţia cu care nu voi mai colabora în veci. Am realizat că o agenţie „mare” ca a lor nu îşi permite să dea o copie, dar mi-au explicat franc în faţă, ca de la coleg la coleg, că nu au un comision negociabil. Acesta este 2% bătut în cuie. Exceptând situaţia de mai sus, este util să deţineţi un contract de vizionare pentru a şti ce drepturi şi obligaţii vă revin după ce l-aţi semnat. Altfel cum ai putea să ştii? Odată semnat acest contract, nu mai puteţi cumpăra apartamentul vizionat de la altă agenţie sau direct de la proprietar fara interventia agentului care v-a prezentat imobilul, asta pentru situatia in care nu te numeri printre cei care se cred mai „isteti” decat agentul imobiliar( o tampenie maxima, probleme sigure) si asta mi se pare corect. Un sfat suplimentar ar fi ca întotdeauna când semnaţi ceva, să citiţi cu atenţie şi să păstraţi o copie a documentului semnat.
5. Atenţie la adresa imobilului! (harta)
Este absolut firesc ca agentul să nu ofere date exacte legate de adresa pentru că ar da o şansă potenţialului cumpărător să contacteze direct vânzătorul. De aceea hărţile sunt utile doar pentru a localiza zona (exceptie fac doar agentii imobiliari care lucreaza prin contracte de reprezentare exclusiva, acestia afisand adresa exacta, localizarea exacta a proprietatii reprezentate). Oricum şi pentru aceasta agentul are o strategie. Zona aleasă contează. Este ideal să faceţi o plimbare pentru a vă alege zonele de interes înainte de a solicita vizionari. Acest lucru vă scuteşte atât pe dumneavoastră, dar şi pe agent de drumuri şi timp pierdut.
6. Atenţie la taxe!
Pentru a evita situaţiile tensionate, este bine să ţineţi cont de obligaţiile ce revin fiecărei părţi implicate în acest proces. Imobiliare.net, vă oferă posibilitatea de a calcula suma maximă pe care o poţi obţine printr-un credit şi rata lunară, dar şi taxele pentru cumpărarea apartamentului. Onorariul notarial şi taxa de intabulare urmeaza a fi achitate de cumpărător. Nu uitaţi să luaţi în calcul şi comisionul de transfer bancar sau comision de schimb interbancar pentru situatia in care este vorba de un credit in lei cu coneversie in euro.
7. Atenţie la comisionul perceput de agenţie!
Comisionul agentiei este o poveste. Uneori îl poţi negocia, alteori nu. Când agenţia spune iniţial că percepe un comision de 2% sau 3% pentru tranzacţionare, este important de ştiut dacă TVA-ul este sau nu este inclus. De obicei comisionul variază între 1% şi 3%. Nu am incurajat niciodata alegerea unui comision minimal pentru ca este evident: atat platesti, atat primesti. Ca să te facă mai curios, agentul poate alege să posteze anunţul, în această formă: „Comisionul agenţiei este cel standard”, fără să spună cât şi fără să spună dacă are sau nu TVA inclus. Ca idee, 3% din 80000 euro ar însemna 2400 Euro fara TVA, sau 2856 Euro cu TVA. Deci acest comision merită atenţia acordată. Cu siguranţă există în piaţă şi agenţii imobiliare profesioniste. Toate informaţiile de mai sus vă vor ajuta să le identificaţi.